Site-ul nottara.ro foloseste cookies ca să îţi ofere o experienţă mai placută online. Informaţiile din cookies sunt anonime. Prin continuarea navigării ești de acord cu acest lucru. OK! Vreau detalii
 Acasă  Repertoriu  Program  Public  Artiști  Publicații  Tur virtual  Despre noi

Florina Cercel

Florina Cercel s-a născut într-un sfârşit geros de ianuarie, la Piatra-Neamţ. Este una dintre actriţele-reper ale teatrului românesc, cu peste cincizeci de ani de carieră şi zeci de roluri memorabile, în film şi pe marile scene din ţară. Are o energie copleşitoare, rafinată de sensibilitate, inteligenţă ascuţită şi imaginaţie. Este o adevărată forţă a naturii artistice, care răstoarnă totul în calea sa, numai pentru a reinstitui, în final, armonia.

Pasiunea pentru teatru a început în anii de liceu. Tatăl său, artist al Filarmonicii din Botoşani, i-a vorbit marelui maestru Ion Şahighian despre talentul fiicei lui, elevă pe atunci în clasa a IX-a. Şahighian, care venise împreună cu Alexandru Finţi şi cu o trupă tânără (prima promoţie a Institutului de Teatru) să redeschidă Teatrul Mihai Eminescu din oraş, i-a dat un mic rol în spectacolul Mincinosul, de Carlo Goldoni.

Aşa a început totul - un drum artistic generos, bogat, plin de provocări şi întâlniri importante, marcate de „înţelegere şi tandreţe”, cu mari regizori precum: Aureliu Manea, Marietta Sadova, Sanda Manu, Andrei Şerban, Ion Cojar, Victor Ioan Frunză, Iuri Kordonsky, Mihai Măniuţiu etc.

Pentru admitere, s-a pregătit cu Sergiu Tudose şi Ion Dichiseanu (artişti ai proaspetei trupe de la Botoşani), iar la 17 ani a devenit studentă la clasa profesorului Jules Cazaban – „omul-orchestră”, asistent – Cornel Todea.

După terminarea studiilor, a fost repartizată la Teatrul din Galaţi, unde a debutat în spectacolul Fii cuminte, Cristofor, de Aurel Baranga, regia: Traian Ghiţescu Ciurea (1964) şi a jucat apoi în spectacole pe texte de Shakespeare, Camil Petrescu sau Caragiale.

Din 1965, timp de 7 ani, destinul Florinei Cercel s-a legat de Teatrul Naţional din Timişoara, unde a creat roluri complexe, puternice şi valoroase, menite să trezească din amorţeală, conştiinţele şi să reafirme importanţa artei. Printre acestea, amintim: Barbara Undershaft, în Maior Barbara de George Bernard Shaw, regia Constantin Anatol (1966), Contesa Olivia - A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regia Marietta Sadova (1966), Soţia - Micul infern de Mircea Ştefănescu, regia Marietta Sadova (1968), Regina Margareta - Regele moare de Eugène Ionesco, regia Mircea Marosin (1969), Beatrice - Anotimpuri de Arnold Wesker, regia Aurel Manea (1969),

Gina Ekdal - Raţa sălbatică de Henrik Ibsen, regia Emil Reus (1970), Silvia - Aceşti îngeri trişti de Dumitru Radu Popescu, regia Aurel Manea (1970).

Călătoria sa, de înseninare a lumii prin această „plantă splendidă, care se cheamă talent”, a continuat la Teatrul Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti, unde a jucat în peste 30 de spectacole importante, precum:  Danton, de Camil Petrescu, regia Horea Popescu (1974), Căsătoria, de Nicolai Vasilievici Gogol, regia Sanda Manu (1976), Peripeţiile bravului soldat Svejk, de Jaroslav Hasek, regia Dem Rădulescu (1975), O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale, regia Radu Beligan (1979), Titanic vals, de Tudor Muşatescu, regia Mihai Berechet (1983), Vassa Jeleznova, de Maxim Gorki, regia Ion Cojar (1988), Electra - O trilogie antică, după Euripide, Sofocle şi Seneca, regia Andrei Şerban (1990), Cine are nevoie de teatru, de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Şerban, (1990), Casa Bernardei Alba, de Federico Garcia Lorca, regia Felix Alexa (1994), Tamerlan cel Mare, de Christopher Marlowe, regia Victor Ioan Frunză (1995), Bacantele, de Euripide, regia Mihai Măniuţiu (1997), Lucrezia Borgia, de Victor Hugo, regia Cristian Ioan (2004), Inimă de câine, după Mihail Bulgakov, regia Iuri Kordonsky (2005), Camerista, după Hermann Broch, regia Dan Stoica (2008), Dumnezeu se îmbracă de la second – hand, de Iulian Margu, regia Ion Caramitru (2014).

Printre filmele şi serialele TV în care a apărut, menţionăm doar câteva: Filip cel bun, regia Dan Piţa (1974), Prin cenuşa imperiului, regia Andrei Blaier (1975), Dincolo de pod, regia Mircea Veroiu (1975), Toate pânzele sus, regia Mircea Mureşan (1976), Lumini şi umbre, regia Andrei Blaier (1976), Premiera, regia Mihai Constantinescu (1976), Iarna bobocilor, regia Mircea Moldovan (1977), Dumbrava minunată, regia Gheorghe Naghi (1980), Vară fierbinte, regia Francisc Munteanu (1982), Ambasadori, căutăm patrie, regia Mircea Daneliuc (2003) etc.

În 1990, a obţinut Premiul UNITER pentru „cea mai bună interpretare feminină”, pentru rolul Vassa Jeleznova, din piesa piesa cu acelaşi nume de Maxim Gorki, regia Ion Cojar. În 2002 a fost distinsă cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler şi cu premiul Ministerului Culturii şi Cultelor pentru cea mai bună actriţă a anului, în rolul Annei Andreevna din Revizorul, de Nicolai Vasilievici Gogol, regia Serghei Cerkasski.

La Teatrul Nottara, în Familie de artişti, de Kado Kostzer şi Alfredo Arias, în regia lui Alexander Hausvater, Florina Cercel este impetuoasa Emma Finocchietto, o patroană neconvenţională a artelor, care trăieşte pentru poezie, muzică, pictură, dans şi pentru frumuseţea lumii, indiferent de mizeria în care e obligată să supravieţuiască.

 

 

Silvia Năstasie